degenerarea maculară legată de vârstă (AMD) este o problemă majoră de sănătate în lumea dezvoltată, reprezentând aproximativ jumătate din toate înregistrările orb. Opțiunile actuale de tratament nu sunt adecvate pentru majoritatea pacienților și, prin urmare, identificarea factorilor de risc modificabili care pot informa programele de prevenire a bolilor este o prioritate. Această revizuire evaluează convingerea de lungă durată că expunerea la lumină albastră are un rol în patogeneza AMD. Dovezile de laborator au demonstrat că reacțiile fotochimice din mediul bogat în oxigen al retinei exterioare duc la eliberarea speciilor reactive de oxigen citotoxic (ROS). Aceste ROS provoacă stres oxidativ, despre care se știe că contribuie la dezvoltarea AMD. Cromoporul precis care poate fi implicat în patogeneza AMD este neclar, dar lipofuscinul pigment de vârstă este un candidat probabil. Fotoreactivitatea sa aerobă și efectele adverse asupra activității antioxidante combinate cu acumularea treptată în timp sugerează că fototoxicitatea sa in vivo crește odată cu vârsta, în ciuda modificărilor caracteristicilor de absorbție ale cristalinului. Dovezile din studiile pe animale confirmă potențialul dăunător al luminii albastre, dar rezultatele nu sunt direct aplicabile degenerescenței maculare la om. Studiile privind densitatea pigmentului macular uman și riscul progresiei AMD după operația de cataractă conferă o pondere suplimentară ipotezei că expunerea la lumină albastră are un rol în patogeneza AMD, dar dovezile epidemiologice sunt echivoce. În echilibru, dovezile sugerează, dar nu confirmă încă că lumina albastră este un factor de risc pentru AMD. Având în vedere impactul socio-economic al acestei boli și necesitatea urgentă de a identifica factorii de risc modificabili, lucrările viitoare ar trebui să includă un studiu clinic la scară largă pentru a evalua efectul filtrelor de blocare albastră asupra ratelor de progresie a AMD.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.